Trei gogoşici…

… au petrecut ieri de ziua gogoşicii şefe. La mulţi aaaaaaaaaaaaani!

La cererea radioascultătorilor, să clarificăm care gogoşică e şefa:
de la stînga la dreapta: Mary, Talida, Mari. Sărbătorita era ultima menţionată şi de-aia era şefă. Altfel, mandatul de şefie se transmite în funcţie de ziua de naştere. Pe 30 martie eram eu şefa, ieri a fost Mari. urmează Talida. Totu-i trecător în viaţă. Comentaţi?

Byron electric plus acustic

Vineri şi sîmbătă la Clubul Ţăranului avem o pereche de cîntări formată dintr-un electric şi un acustic. Bloggy Mary & Co. optează pentru acustic. Nu că ne-ar împiedica ceva să mergem şi la electric :).

Pentru cine se află prin zonă, evenimentul se repetă, deşi nu va fi la fel, la Timişoara, pe 1 şi 2 mai.

Enjoy!

Care este depeche

“Cine-s ăştia, Depeche Mode? Dacă mă supăr, nu le dau nici o autorizaţie. Îi bag în consiliu şi plătesc de le sar capacele.”

Nelămuriri

1. Ştirile „pascale” toate vorbeau despre concertul Goran Bregovic de la mare. N-am înţeles totuşi care era de fapt ştirea: că a cîntat Bregovic sau că în public s-au aflat „personalităţi politice” ale naţiunii?

şi 2. Numai mie îmi sună mult discutatul brand al turismului românesc – „Romania, the land of choice” – ca, de fapt, antireclamă?

Inima copiilor

Pe lângă faptul că fac lucruri mari, cei din spatele acestei campanii sînt şi foarte politicoşi şi drăguţi (mulţumesc pentru mailul cu urări).
După cum puteţi vedea aici, se apropie de prima jumătate a sumei necesare.
Adevărat a înviat! Şi spor la strîns bănuţi pentru copii!

Rest assured

Pentru cine caută aproape zilnic „fraze inteligente” şi ajunge aici: nu mai pierdeţi vremea! Nu veţi găsi nimic inteligent pe acest blog, darămite fraze!? Sunt alţii care, în vreme ce noi abia putem articula vreo două-trei cuvinte, „editează perfect cîteva fraze”.
😀

Kingdom of Rust

Aş asculta întruna piesa asta – un amestec de lumină (n-aş putea spune de ce), energie (datorită ritmului şi orchestraţiei, care creşte superb pe parcurs) şi tristeţe (şi multă disperare, mi-am dat eu seama în timp ce mă uitam la clip, cam de pe la jumătatea minutului doi) -care dă şi titlul celui mai recent album al trupei Doves (2009), care album, după chitaristul Jez Williams, ar fi „schizophrenic, but… also strangely cohesive”. Încă îl mai ascult, încă ne mai cunoaştem, încă îl mai rumeg. Schizofrenic pare, într-adevăr; poate de aia îmi şi place aşa de mult.

Aici puteţi vedea clipul (abia în final am înţeles de unde senzaţia de disperare şi de tristeţe cumplită; veţi vedea de ce) (da, sînt o fraieră sentimentală)

Aici îi puteţi vedea live la Absolute Radio (cel mai mişto radio, acolo vreau să lucrez, m-am hotărît): Zoo Sessions

Superbele poze sunt de pe site-ul lor oficial: www.doves.net

Dl. Pamfil

Asemenea frumuseţe nu putea să scape popularizării pe prezentul blog, care în curînd va deveni unul pisicesc de-a dreptul.
De la Simona, care i-a fost bonă o vreme.

Ieri la Muzeul Satului

Mă tot chinui să pun un banner pe blog si nu reuşesc. Atîta mă pricep. În speranţa că şi până mă prind cum se face, îl pun aşa. Ajutaţi. Din puţin cîte puţin se face mult.

aici