Când am ajuns de dimineaţă la serviciu, la intrare în clădire stătea o doamnă, cam de-o vârstă cu mama. Am salutat-o, mi-a răspuns cu uimire, am deschis şi m-am îndreptat spre lift. M-a urmat şi am aşteptat împreună liftul, fără să spună vreun cuvânt. Am invitat-o să urce prima în lift şi după ce m-am instalat şi eu şi am întrebat-o la ce etaj merge, mi-am dat seama că se retrăsese într-un colţ micuţă şi aproape speriată. N-am ştiut să fac alt lucru mai potrivit decât să-i zâmbesc. Apoi cele 7 etaje păreau interminabile. Am coborât înaintea ei, urându-i o zi bună. „O zi bună”, mi-a răspuns, iar în timp ce deschideam uşa liftului am mai auzit-o mormăind ceva cu o voce plânsă. Se închisese uşa şi liftul plecase deja când am realizat că spusese „nu ca a mea”. Nici măcar nu o întrebasem dacă puteam s-o ajut cumva. Deşi uneori nu e nimic de făcut pur şi simplu…
S-aveţi o zi mai bună decât a ei. Măcar e soare.
Anunțuri

3 răspunsuri to “”

  1. cine-o fi agresat-o pe biata femeie?

  2. mi s-a mai intimplat de curind ca cineva sa plinga linga mine in metrou. ce naiba poti sa faci sa sa zici in astfel de momente…

  3. te faci ca nu observi, asta cam fac toti…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: