Dnu’ Brett şi drele Muse

Am fost la concertul Muse între 2 drumuri istovitoare fizic şi sufleteşte, pentru că am călcat pentru ultima oară în casa în care am crescut. Oboseala fizică a venit cam în a doua jumătate a concertului, cînd deja era atîta lume în jurul meu încît nici nu mă puteam prăbuşi. Dincolo de asta, revederea cu grupul vesel (între care minoritatea masculină, Cristi, era sincer urît de noi toate pentru înălţimea lui de peste 2m) a mai şters din apăsare.

Apare Brett pe scenă. O prestaţie absolut suprinzătoare pentru mine, cu totul altceva decât mi-aş fi imaginat pentru el fără Suede. Nu vă spun de reacţiile din grup (pentru că şi noi avem o reputaţie de apărat, nu numai tu, corina!:)). Energie, eleganţă, poftă de cîntat şi totuşi abia dacă am zărit un zîmbet pe faţa lui de drum lung, cu tunsoare de puştan.
Surprizele aşteptate au fost piesele marca Suede, însă plîng şi acuma după „Scorpio Rising”, aşa cum am plîns după „Blue American” la Placebo.

După pauza prea lungă pentru nerăbdările noastre şi foamea care mă-ncerca (sigur, n-avea nicio legătură cu ciocolata pe care o mînca vecina mea din dreapta), intră Muse, care au fost un flux continuu de energie şi care m-au lovit în plin cu o forţă neaşteptată. Sunet răguşit al chitărilor (în colţul din stânga al scenei stăteau aliniate semeţ cel puţin alte 6-7 grifuri), distors, tobe Tama şi bass care-mi cutremurau şi inima şi hainele de pe mine, lumini, imagini superb şi atemporal prelucrate care dădeau senzaţia că atunci şi acolo începe şi termină totul; undeva la mijloc între Radiohead şi Placebo, combinînd incredibil de firesc accentele clasice cu pasaje heavy şi sound electronic. Poate n-a fost cel mai de suflet concert la care am mers, însă a fost excepţional. Şi am înţeles de ce sunt atît de apreciaţi pentru prestaţiile live, care dau de fapt măsura unui artist.

p.s. O fată cu care m-am împrietenit a avut o idee excelentă: să facem o petiţie pentru bilete la concerte în funcţie de înălţimea cumpărătorului/spectatorului. Dacă-i aşa, Talida ar trebui să stea chiar pe scenă, ceea ce ar face-o să intre în conflict de interese cu mine. Deci nu semnez aşa ceva. 😀

alt p.s. În urma ameninţărilor cu linşarea, torturarea, moartea şi tot ce poate fi mai rău, rectific: ideea cu petiţia pentru bilete acordate la concert în funcţie de înălţime a fost a Martinei. S-a înţeles? Am rectificat, să nu avem discuţii, ţ-ar dreptu’ăla de autor!

Brett Anderson live la Bucureşti

Muse live la Bucureşti

Poze concert

Anunțuri

4 răspunsuri to “Dnu’ Brett şi drele Muse”

  1. oau, brit version of wow, imi apare numele pe blog!in momentul de fata ma cert prin sms cu ex-ul k suede e de kkt si muse niste necunoscuti.

  2. uite, d-aia e bine ca e ex.

  3. aha, deci n-ai curaj sa te pui cu o piticanie ca mine. inseamna ca sint m tare, desi masor doar 1.50(si astia trasi de par-sau, m bine zis, trasi de milimetri)
    pupici a la muse, draga mea

  4. mda…printre altele

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: