Blue

Tot nu reuşesc să-mi dau seama de ce mi-a ramas în minte atît de puternic seara concertului. Era ceva acolo şi în mine ce nu poate fi explicat nici acum şi nici mai tîrziu, cînd va fi trecut un timp şi toate astea vor fi puţin mai departe, fără a fi sigură că şi mai puţin dureroase. „N-o sa mai fiu niciodata aceeasi. Sînt destul de aproape de ceea ce îl sperie pe Mani în Slide încît să-mi fie cu adevărat frică”, scriam cu ceva timp în urmă. Nici nu-mi imaginam cit de departe eram inca pe vremea aceea. Numai cei pe care îi iubeşti atît de mult te pot dezamăgi pe măsură. Înţeleg mai bine decît poţi să-ţi imaginezi.
N-am să mai povestesc despre seara cu Placebo pentru că mă urmăreşte îndeajuns de puternic încît să nu mai fiu capabilă să vorbesc despre asta. Aş fi vrut cu disperare să aud Blue American. Poate se vor întoarce vreodată ca s-o facă; sper doar să mai fiu pe aici.
Anunțuri

Un răspuns to “Blue”

  1. […] ne salutăm cu “Pure morning!”. Deşi nu a mai avut acelaşi impact asupra mea ca în 2006, cînd cred că a contat foarte mult şi starea cu care m-am dus la concert (care era dintre cele […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: