Şşşş…

… în acest birou se ascultă “A Kind of Alchemy” de Byron.

l.e. ora 00:00 (nu, nu-s tot la birou): destul de greu să mă hotărăsc între “A Poem without an End” şi “Vitruvian Man”. Judecînd după o simplă statistică a numărului de redări, s-ar zice că poemul cu final şi rimă pierdute. Şi cred că era inevitabil, dacă mă gîndesc la versuri, să-mi permit un moment de melancolie printre fumuri de ţigară, d-aia de bar aproape gol la 3 dimineaţa, în care mesele deja s-au întors cu picioarele în sus şi podeaua e măturată în urma muzicilor puse de-un dj cam rătăcit. Era un pic de magie acolo.

Albumul se află înca în proces de rumegare.

Interviu Kumm

În Dilema Veche din 22 octombrie, de Ana M. Călin.

Aici

Reminder: 30 octombrie, Silver Church, lansarea noului album Kumm, Far From Telescopes.

Preview la concertul de lansare Byron

de pe 23 octombrie

A Kind of Alchemy

Vine, vine…

Adoptă un căţel

Cora, zisă şi Cori-Cori, organizează concurs pentru ocuparea postului de stăpîn. Condiţii minime ce trebuie îndeplinite de candidaţi:
- seriozitate
- asigurarea unui minim de confort
- sursă sigură de papa delicios
- dragostea şi grija sinceră are a must
- curte/spaţiu de joacă is a plus

Ce se oferă:
- căţeluşă în vîrstă de 3 luni şi jumătate, metis ciobănesc german, vaccinată, deparazitată, mîndră posesoare de carneţel, zgardă roşie, urechi haioase şi ochi superbi
- dragoste necondiţionată
- bucurie în casă
- partener de joacă

Persoana de contact: Viorica Ciubotariu, 0726.336.761; 0771.651.242

Dezlînate, dar de bine

E o stare bună, care a venit subit după o stare foarte proastă. E inexplicabilă, ca mai toate lucrurile drăguţe care te iau pe sus şi pe nepregătite. Dar, cum îmi zic mereu, cînd e de bine, nu te mai întreba de ce. Oricum nu mă va ţine mult. E şi o pasă de cîntat, în care am intrat în parte tocmai din cauză de stare bună sau care mi-a provocat starea asta, nu se prea ştie…

Vreau tare un concert cu David Gray

Vreau albumul lui Newton Faulkner

Vreau să umblu de nebună prin oraş, eventual cu o bicicletă

Vreau să cînt “All Wrong” cu Mani

Vreau la Londra

Vreau să-l sărut pe frunte

Jurnal de bord – Coldplay la Londra

Londra, 18.09.09, Wembley Stadium

Orele 15.30

Cautam cu disperare (si cu teama) box office-urile pentru a ne ridica biletele pe care organizatorii nu le-au mai expediat in Romania. Oare de ce????

Gasit bilete, intrat in stadion. Impact puternic: o arena nou-nouta, ca scoasa din cutie, cu “numai” 90.000 de scaune.

Orele 17.20 fix

White Lies

Super trupa ce ar fi putut avea un impact mai mare, insa a avut nenorocul sa evolueze la o ora cam nepotrivita. Oricum, erau mai multi oameni decat probabil ar fi strans ei de unii singuri (de aceea multumirile catre “Mos” Martin nu mai conteneau).

Orele 18.00 fix

Girls Aloud

….aaaa…..ce s-a intamplat?! Am adormit? Ma scuzati, trecem la nivelul urmator!

Orele 19.30 fix

Jay Z
Daca la inceput ma intrebam ce cauta Jay Z in toata schema asta de concert, la sfarsit mi-am dat seama ca, intr-adevar, isi avusese rolul si sensul lui bine gandit: a pregatit multimea, a agitat-o, a fiert-o, a starnit-o, a adus-o in pragul extazului, starea perfecta pentru ultima parte a serii.

Orele 21.00 fix

Coldplay

Atmosfera incendiara : muzica de calitate, show exceptional. Chris Martin si-a facut numarul fara sa arate pic de oboseala, avand in vedere ca erau la sfarsitul turneului. Artificii si confetti, baloane galbene (“Yellow”) si lumini (‘Lights will guide you home”), public care fredona vers cu vers sau canta chiar in locul artistilor (“Fix You”). Au cantat melodii de pe ultimul lor album (“Viva la Vida”, “42″, “Lost”, “Violet Hill”, “Lovers in Japan”) insa nu au privat publicul de melodiile foarte cunoscute, si foarte indragite, de pe vechile albume (“Clocks, “Speed of Sound”, “The Scientist”).

Concertul s-a terminat in forta, cu un tir de artificii binemeritat.

Foarte buna organizare, foarte bun concert insa foarte frustranta politetea “exagerata” a englezilor: sus la balcoane majoritatea stateau pe scaune!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

White Lies

Girls Aloud

Jay Z

Coldplay

Povestit de Simona Timofti
Pozat de Alexandra Hanganu

Se caută stăpâni pentru pisoi

De ceva vreme avem la scara blocului o pisicuţă, Mitzi, care e o scumpă, foarte cuminte, deşteaptă şi afectuoasă. Este la cea de-a doua generaţie de puiuţi (primii nu au supravieţuit), şase la număr, pe care i-a îngrijit cum nu se poate mai bine, având în vedere condiţiile în care trăieşte, aşteptând să fie hrănită de cele cîteva persoane de pe scară cărora le pasă. Doi dintre puiuţi au fost adoptaţi de un cunoscut al nostru. Mai sunt 4, trei negri, unul negru cu maro, leit ea. Au aproximativ 6 săptămâni, sînt foarte vioi, prietenoşi, jucăuşi, isteţi şi au nişte burtici imense. Instinctul de apărare funcţionează deja, în seara asta unul dintre ei m-a scuipat pentru ca s-a speriat când m-am apropiat prin spatele lui să-l pozez. Ideea este că aceşti puiuţi nu au nicio şansă dacă rămân aici sau, mai rău, se pierd. În plus, se pot duce oricînd în stradă, unde riscă să fie loviţi de maşini. Tot iubitorilor de animale le pasă cu adevărat de ei, iar aceştia au deja căţei sau pisici în casă, ceea ce înseamnă că este destul de dificil să mai adopte încă unul. Exact ăsta este şi cazul nostru. Aşa că, sper din tot sufletul să le găsim nişte stăpîni care să-i adopte cu simţ de răspundere (fără să fiu ironică). Tot ce le trebuie este o casă şi pe cineva care să-i hrănească şi să-i iubească. Aşa de puţin ca să fie fericiţi. Iar bucuria pe care ţi-o aduce un sufleţel în casă este enormă. Eu asta pot să spun despre Totosheii mei, Freddie şi Totosh. Săptămîna viitoare o vom steriliza pe Mitzi, aşa că va putea fi şi ea adoptată fără probleme.

Contact: 0729.072.511; mary.alexe3@gmail.com

Mitzi:

Dansez pentru tine