Ziua în care l-am primit pe Jim şi l-am pierdut pe John.
Ziua în care l-am primit pe Jim şi l-am pierdut pe John.
Astăzi l-am fi sărbătorit. O putem face oricum.
Puteţi trage cu urechea şi la cîteva bucăţi faine cîntate de Jeff in mai 1995 în campusul de la Berkeley, pentru promovarea superbului album “Grace” – singurul album de studio pe care a apucat să-l pună pe piaţă – ce fusese lansat cu mai puţin de un an înainte şi nu cu mult înainte să-l pierdem, aici.
Ies din Bucureşti cîteva zile să mă mai aerisesc la creierii capului. Călătoria asta include şi o mică trecere prin unele dintre locurile unde mi-am petrecut o parte din copilărie. Nu ştiu dacă voi ajunge chiar şi în casa respectivă; ar putea fi cu preţul liniştii mele, atîta cîtă mai e.
Pînă una alta, ne aşteaptă Elena cu mîncărurile ei grozave, blănoşii, treptele din faţa casei care dau spre grădină şi unde abia aştept să-mi beau cafeaua, fie ploaie, fie vînt.
Vă las cu un cîntecel frumos.
So, bye now!
… în acest birou se ascultă “A Kind of Alchemy” de Byron.
l.e. ora 00:00 (nu, nu-s tot la birou): destul de greu să mă hotărăsc între “A Poem without an End” şi “Vitruvian Man”. Judecînd după o simplă statistică a numărului de redări, s-ar zice că poemul cu final şi rimă pierdute. Şi cred că era inevitabil, dacă mă gîndesc la versuri, să-mi permit un moment de melancolie printre fumuri de ţigară, d-aia de bar aproape gol la 3 dimineaţa, în care mesele deja s-au întors cu picioarele în sus şi podeaua e măturată în urma muzicilor puse de-un dj cam rătăcit. Era un pic de magie acolo.
Albumul se află înca în proces de rumegare.
În Dilema Veche din 22 octombrie, de Ana M. Călin.
Reminder: 30 octombrie, Silver Church, lansarea noului album Kumm, Far From Telescopes.
de pe 23 octombrie
A Kind of Alchemy